De cativa ani buni, in
Romania, lucrurile au scapat in general de sub control si au luat-o pe o directie
total gresita! Unul din aceste fenomene nesanatoase este ca suntem nevoiti sa muncim
din ce in ce mai multe ore pe zi si acest lucru pe bani din ce in ce mai putini!
Bani care, din pacate, sunt atat de nesemnificativi incat nu ne ajung sa ne dezvoltam
familiile asa cum ne-am dori, ci ne servesc doar pentru o intretinere modesta
de la o zi alta!
Iar efectele acestui fenomen, foarte periculos de altfel, nu au intarziat
deloc sa apara, creandu-se astfel un mare dezechilibru intre serviciile si vietile
extraprofesionale ale oamenilor obisnuiti, dar si probleme foarte mari se sanatate
in randul populatiei, foarte multi dintre romani cedand fizic si mai ales
psihic, marind astfel peste masura numarul de bolnavi din Romania.
Si intrebarea vine imediat
de la sine: cine este de vina pentru acest fenomen?
Pentru a gasi solutiile la aceasta problema, trebuie sa cunoastem mai intai
cauzele care au determinat aparitia acesteia. Ei bine, in cazul nostru, consider
ca sunt trei mari vinovati:
- nu stiu daca mai are rost sa mentionez, dar cu siguranta conducerea statului roman de dupa ’89 este primul vinovat pe lista. Si nu intru in detalii, pentru ca nu vreau sa fiu acuzat ca fac jocurile politice ale vreunui partid sau altul. Spun doar ca, gestionarea foarte slaba a tarii, chiar execrabila pe alocuri, a condus la aceasta lupta pentru supravietuire a romanilor, care nu stiu cate servicii sa mai gaseasca pentru a obtine un venit decent pentru familiile lor. Si vorbesc aici de romanii care intr-adevar vor sa munceasca si care sunt intr-un numar destul de mare.
- in al doilea rand, consider ca noi, oamenii in general, ne-am ridicat singuri prea mult stacheta decat o putem sari si fara sa ni se ceara acest lucru. Pentru ca nu ne mai multumea o viata mai simpla, mai sanatoasa si mai eficienta, in care simplele servicii pe care le aveam ne erau suficiente incat sa traim o viata decenta si sa fim mai prezenti in sanul familiilor proprii si a celor dragi in general. Am vrut multa tehnologie, tehnologie care pe de o parte este buna dar care are si un revers foarte periculos. Astfel, ne-am complicat existenta prea mult decat trebuia, iar acum nu ii mai putem face fata.
- nu in ultimul rand, si noi, romanii, suntem vinovati. Constienti ca nu avem puterea financiara de a ne permite tot ce isi permit semenii nostri din Occident, facem achizitii pe care nu le putem suporta cu veniturile din Romania. Ne cumparam de exemplu ultimele masini de lux lansate, imprumutand multi bani de la banci, iar apoi nu avem bani sa achizitionam anvelope de iarna si suntem un pericol in trafic in sezonul rece. Sau cand se lanseaza ultimul telefon pe piata, facem imediat rezervare pentru unul, chiar daca acel buget era alocat initial pentru alte scopuri mai importante.
Pe mine unul, toti acesti trei factori, prezentati mai sus, ma influienteaza in mod negativ. Pe langa statul roman, care ma afecteaza cel mai mult prin politica dezastroasa pe care o duce, sunt deranjat si pentru ca oamenii in general au ridicat inconstienti stacheta prea sus si sunt nevoit si eu sa sar la inaltimea stabilita, pentru ca altfel risc sa fiu marginalizat de societate, pe motiv ca nu ma incadrez in aceasta sau nu ma adaptez noilor tendinte. Mai mult decat atat, si romanii ma determina sa fac cat mai multe sacrificii, incercand sa castig cat mai multi bani pentru a tine pasul cu ei. Pentru ca altfel, si in acest caz, risc sa fiu marginalizat, ba chiar mai mult, risc ca propria familie sa inceapa sa creada despre mine ca nu vreau si eu mai mult si sunt indiferent la nevoile acesteia.
Nu va ascund faptul ca am inceput si eu, fortat de imprejurari, ca tot
romanul de altfel, o activitate in afara serviciului, care sper ca in viitor sa
fie a doua mea resursa financiara dupa salariul obtinut la firma la care
lucrez. Astfel, in aproape doi ani de zile, chiar daca am plecat de la ideea unui
singur blog, am construit treptat patru, pe care imi doresc sa le dezvolt si in
viitor.
Problema mea cea mare, care ma macina de cateva zile incoace, este cat
timp voi reusi sa tin pasul serviciu/lucru in afara serviciului. Pentru ca s-a
adunat oboseala in aproape doi ani de munca iar rezultatele inca nu au inceput
sa apara la nivelul dorit, iar balanta munca/viata extraprofesionala incepe sa
sufere. Sa nu mai spun ca imi este teama si de aparitia unor nedorite probleme de
sanatate, datorate acestor eforturi destul de consistente.
Astazi, ca un raspuns parca la problemele mele, am descoperit un site
foarte interesant: www.tmiworld.com/ro, ce apartine de TMI
(Time Manager International), una dintre cele mai mari si mai respectate firme
de training si consultanta din lume. Am fost surprins sa aflu ca TMI este
fondata si condusa in Romania, din 1999, de Octavian Pantis, membru al
Professional Speakers Association for Europe si ca TMI inseamna peste 5
milioane de cursanti – din care peste 50.000 in Romania – care si-au
imbunatatit performantele profesionale participand la cursurile specializate
din domeniul managementului.
Ce m-a impresionat mai mult insa, a fost sa citesc ca TMI incearca,
prin intermediul cursurilor tinute, sa ne ajute pe noi, oamenii, sa luam
deciziile cele mai bune in viata, cum ar fi de exemplu deciziile pe care
trebuie sa le luam pentru a avea un echilibru intre serviciu si viata
extraprofesionala.
Se pare ca, descoperirea acestui site nu a fost o pura intamplare. Astazi,
dupa o analiza mai amanuntita a propriei situatii, am luat chiar trei decizii
clare, care sper sa ma ajute in viitorul cel mai apropiat sa echilibrez
raportul munca/viata profesionala. Astfel:
- principala mea sursa de venit va ramane in continuare salariul primit ca angajat iar serviciul va avea prioritate in munca depusa zilnic;
- voi continua sa dezvolt cele patru blog-uri pe care le detin, dar intr-un mod mai echilibrat, alocandu-le mai putin timp;
- timpul economisit in munca mea online din afara serviciului va fi redistribuit catre viata mea extraprofesionala, pentru ca, pana la urma, aceasta este cea mai importanta!
Prin aceste trei decizii, pe cat de clare, pe atat de importante, cred ca voi rezolva intr-un mod cat mai rezonabil ambele planuri din viata mea.
Acestea cred ca sunt in general si optiunile fiecaruia dintre noi,
optiuni care ne pot aduce cea mai mare implinire pe termen lung!
Voi ce parare aveti? Putem
sa facem fata cu brio in acest fel ambelor planuri?
Articol scris pentru
SuperBlog 2012!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu