Legenda inelului de aur cu piatra de cuart roz

Din vremuri de demult apuse, nu a fost fata mai frumoasa in Franta ca printesa Amelie, fata iubitului rege Henric. Chipul ei alb ca zapada, parul ei cel negru, ochii ei albastri atat de senini, nasul ei cel mic si usor in vant, buzele ei ca niste cirese si mai ales frumusetea trupului ei, acoperit de haine si bijuterii de lux, toate impreuna fermecau inimile tuturor celor care o priveau.

Despre frumusetea Ameliei s-a dus vestea in lumea intreaga, astfel incat, din toate colturile lumii au venit sa o peteasca tot felul de printi, care mai de care mai curajosi si mai viteji. Dar, din nefericire pentru regele Henric, care ramasese singur de cativa ani si care suferea si de o boala rara, ce nu ii mai lasa mult timp de trait, printesa Amelie ii refuza pe toti.

Situat pe Valea Loarei, una din regiunile istorice ale Frantei, castelul Azay-le-Rideau, resedinta regelui si a fiicei sale, era construit pe o mica insula pe raul Indre, fiind astfel inconjurat de apa, intrarea facandu-se pe un pod, pod despre care regele Henric incepea sa creada ca este chiar blestemat, atat timp cat niciun print ce il trecea nu reusea sa o impresioneze pe Amelie. Printesa era si ea nefericita, mai ales de moment ce avea ochii plini de lacrimi in fiecare seara, de aici si legenda privind apa ce inconjura castelul.

Nimeni nu stia totusi ca la nasterea Ameliei, o zana ursitoare i-a menit pe langa faptul sa fie mladioasa ca trestia, sa aiba graiul dulce ca mierea de albine si obrajii ca bujorii, sa isi gaseasca adevarata iubire doar atunci cand un print va veni sa o peteasca cu o bijuterie de aur ce va contine o piatra de cuart roz, piatra iubirii, a pacii si a inimii deschise, a fericirii si fidelitatii, piatra care incalzeste pana si inimile reci si vindeca bolile sufletesti, care apropie sufletele-pereche si le ajuta sa treaca impreuna peste greutatile vietii.

In zadar se prezentau astfel la castel numerosi printi vestiti si bogati, voinici si frumosi, cu diverse bijuterii foarte pretioase, care mai de care mai luxoase, mai stralucitoare si mai atragatoare, pentru ca Amelie ii refuza din start, spre supararea din ce in ce mai mare a regelui Henric, care nu isi mai regasea linistea sa sufleteasca.

Intr-una din zile, vestea frumusetii Ameliei a ajuns si la urechile printului Ludovic, un flacau pe cat de voinic, pe atat de frumos, alb ca spuma laptelui si cu parul balai ca razele lunii. Acesta s-a urcat repede pe calul lui alb, pe nume Blanc si a dat sa fuga spre castel precum razele lunii fug peste valurile marii. Dar spre norocul lui, Blanc, un animal foarte inteligent, ce imbina puterea si ratiunea cu puterile divinitatii si magiei, l-a aruncat imediat in iarba pe print, spre nedumerirea acestuia din urma. Totusi, aceasta cazatura zdravana, avea sa il trezeasca la realitate pe Ludovic, care si-a dat seama in cele din urma ca nu poate sa se prezinte la Amelie fara o bijuterie deosebita si plina de semnificatii.

Si ce ii putea el oferi printesei alese decat un inel de logodna care sa insumeze cele mai frumoase semnificatii ale dragostei, acesta reprezentand totodata un moment foarte important din viata unei femei, alaturi de nastere si moarte: trecerea la statutul de femeie. Si-a adus aminte astfel ca primise de la bunica lui un inel de aur splendid, transmis din generatie in generatie, dar caruia ii lipsea totusi piatra din varf. Si-a mai amintit ca bunica lui i-a spus cu limba de moarte, ca atunci cand va dori sa ceara mana unei fete, sa nu se prezinte doar cu inelul simplu, ci sa il recompleteze cu piatra de cuart roz, pe care a scapat-o cu cativa ani in urma in raul Indre, stiut fiind faptul ca aceasta este singura piatra care nu da gres in a uni doua suflete-pereche.

Zis si facut, printul nostru Ludovic a plecat imediat in cautarea pietrei de cuart roz si a inceput astfel sa caute pe fundul raului, in fiecare zi cateva ore bune, din locul unde bunica lui il pierduse, in directia de curgere a raului. Si asa printul nostru drag pierdea ore bune zilnic cautand piatra magica intr-o cautare a carui rezultat incepea sa semene din ce in ce mai mult cu o gasire a acului in caruta cu fan, pana intr-o zi cand Blanc si-a aratat inca o data puterea divina si a simtului deosebit cu care a fost inzestrat si nu l-a mai condus acolo unde ramasese cu o zi inainte, ci undeva mai in josul raului, chiar in dreptul unei stele care aparuse ca prin minune in plina zi pe cerul senin.

Nedumerit de ce i se intampla si suparat pe calul lui pentru ca nu il mai asculta, Ludovic a facut totusi aceasta scufundare si spre marea lui surprindere, atunci cand se astepta mai putin, avea sa gaseasca piatra de cuart roz ce ii apartinuse bunicii lui. In acel moment, acea stea deveni dintr-o data una cazatoare, ce a alunecat spre pamant intr-un ritm de dans lent, ca o mare usurare.

Fericit peste masura, Ludovic nu a mai avut rabdare sa se usuce, dar nici sa se schimbe cu alte haine, l-a incalecat pe Blanc si a pornit in goana la castel, acolo unde Henric il vazu chiar de la fereastra cum trecea podul. Cand l-a vazut atat de plouat si de zburlit, prima tendinta a sa a fost sa nu il primeasca in castel, dar inca o data a fost salvat de atotprezentul Blanc. Pentru ca este foarte greu sa refuzi un musafir care este insotit de un cal asa de frumos si mai ales un cal alb.

Cum a intrat in castel, in contradictie cu oboseala acumulata de Ludovic in urma scufundarilor repetate facute in rau, chipul Ameliei s-a inseninat deodata, intre cei doi stabilindu-se practic o legatura foarte puternica de la primul contact vizual. Coplesit de emotii, Ludovic a ingenunchiat ca un mare domn si i-a oferit printesei inelul de logodna de aur cu piatra de cuart roz impreuna cu o declaratie de dragoste nemarginita, la care Amelie a raspuns cu ochii in lacrimi, de data aceasta de fericire, cu un DA atat de puternic de se crease impresia ca Azay-le-Rideau se cutremura din temelii.

Astfel, Henric si-a implinit visul de a-si vedea singura lui fata fericita iar Blanc avea sa fie stapan pe o vale intreaga impreuna cu iapa Ameliei, Blanche, de care s-a indragostit la prima vedere. Despre cei doi printi ce sa mai vorbim, inelul de aur cu piatra de cuart roz i-a unit pe vecie, intregind cele doua suflete deosebite, Amelie primind prin acel superb inel de logodna dorinta lui Ludovic de a o avea alaturi si totodata dragostea nemarginita a acestuia.

Asa spune legenda inelului de aur cu piatra de cuart roz!

Articol scris pentru SuperBlog 2012!

Sursa fotografii: www.luxurygifts.ro