Suflet de copil

Cu trecera anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu.

Autorului şi oratorului Leo Buscaglia i s-a solicitat o dată să facă parte din juriul unui concurs. Scopul concursului era să se găsească copilul cel mai drăgăstos. Câştigătorul a fost un copil de 4 anişori, vecinul unui bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei,  s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns :

“Nimic, l-am ajutat numai să plângă”.

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat. Atunci, o fetiţă din grup spuse:

“Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată “.

“Ce înseamnă să fi adoptat?, întrebă un alt copil.

“Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei”, a spus fetiţa.

Jaime încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a scolii. Mama lui stia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales. În ziua în care locurille au fost repartizate, eu eram în şcoală. Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.

“Ghiceşte mamă “ strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mine:

“Am fost ales să aplaud şi să animez”.

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:

“Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta ?”

“Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi” a răspuns copilul.

Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters.  Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului si îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de sosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap si i-a zis:

“Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micutule!”

Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână si privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă :

“Dumneavoastră sunteti sotia lui Dumnezeu?”

Să ai o zi minunată după ce citeşti ceva care nu denigrează fiinţa umană!

Sursa articol: pretioasa mea casuta de e-mail, in care primesc foarte multe lucruri interesante, lucruri pe care doresc sa vi le impartasesc