Dupa meciul de sambata cu Ungaria si in special dupa repriza a
doua a acestuia, concluzia mea era ca suntem doar o echipa modesta care merge
mereu la mica ciupeala, mica ciupeala care poate sa mearga, asa cum a mers in
primul meci din preliminarii, atunci cand am castigat la limita si cu multe
emotii in Grecia sau sa nu mearga, asa cum s-a intamplat in cel de-al doilea
meci contand pentru calificarea la Euro 2016, atunci cand am condus cu 1-0 pana
in ultimele 5 minute de joc, fiind egalati in extremis, printr-un gol de
portar.
Dar meciul de aseara, de la Helsinki, avea sa imi limpezeasca
odata pentru totdeauna gandurile si parerile mele despre echipa nationala de
fotbal actuala. Dupa o prima repriza din nou de mica ciupeala, a urmat un al
doilea mitan in care, odata cu introducerea lui Sanmartean, ofensiva a inceput
deodata sa si functioneze, ceea ce mi-a aratat foarte clar ca Romania are in
momentul de fata o lipsa acuta de mijlocasi de creatie, de jucatori care au
capacitatea de a limpezi si de a ordona jocul de la mijloc in sus.
Si nu pot sa inteleg cum o echipa intreaga de conducere, si sunt
multe persoane in staff-ul echipei nationale, nu vad acest lucru sau mai rau,
daca il observa, de ce nu actioneaza in aceasta privinta. Pentru ca este mare
pacat sa tot pierdem calificari la campionate mondiale si europene doar pentru
faptul ca nu stim sa ne organizam jocul de la mijloc in sus, acolo unde candva
stateam atat de bine.
Pentru ca de ce sa nu o recunoastem, in acest sistem de joc,
1-4-2-3-1, un sistem pe care unul chiar il agreez si cu ajutorul caruia
consider ca putem castiga multe meciuri si de acum incolo, prima jumatate a
acestuia, respectiv 1-4-2, functioneaza destul de bine, cu exceptia fundasului
dreapta, pe care inca il mai cautam (momentan ne multumim cu Luchin, care este
de departe cea mai buna solutie de moment).
Problema cea mare o avem cu sistemul de la mijloc in sus,
respectiv segmentul de final, 3-1, care nu este ales cu cea mai mare grija de
catre selectioner. Aici avem nevoie de un conducator de joc precum Sanmartean,
dar si de un jucator de rezerva pe masura lui, pentru ca sa nu uitam faptul ca
Lucian nu mai este la prima tinerete si nu mai poate duce un meci intreg la
capacitate maxima.
Pe langa conducatorul de joc, acel dirijor de orchestra, trebuie
sa gasim si cele mai bune doua variante pentru cele doua extreme, astfel incat
acestea sa colaboreze foarte bune si cu fundasii de banda, cu care sa poata
strapunge pe laturi apararile adverse, dar si de un atacant de careu, care sa
conclucreze cat mai bine cu linia de trei jucatori din spate, cu care sa
declanseze atacuri fulgeratoare, precum o facea in sezonul trecut de Champions
League Real Madrid, pastrand proportiile binenteles.
In concluzie, cu un fundas dreapta de meserie si o linie de 4
jucatori in fata (cu mijlocasul de creatie in frunte), cred ca echipa nationala
se poate califica fara probleme la turneul final din 2016, chiar de pe prima
pozitie. Cu alte cuvinte, o imbinare perfecta intre mica ciupeala, care are si
partea ei foarte buna, faza defensiva actuala si faza ofensiva mai bine pusa la
punct, pot face o echipa nationala chiar redutabila, de care sa fim cu totii
mandri.
Hai Romania!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu