Foto: Wikipedia |
Dupa cum bine stiti, pe 15 ianuarie s-au implinit 166 de ani de la
nasterea marelui nostru poet, Mihai Eminescu. Poate unii dintre voi v-ati
saturat de expresiile de genul "luceafarul poeziei romanesti",
"marele nostru poet national", "cel mai mare poet roman",
etc., dar sunt expresii mai mult decat adevarate, de care nu trebuie sa ne fie
rusine, pe care Mihai Eminescu le merita cu desavarsire, cel putin din punctul
meu de vedere.
Din pacate, in ultimul timp, in plina perioada de denigrare a
valorilor romanesti, Mihai Eminescu este atacat din ce in ce mai mult, in toate
mediile, inclusiv de catre "criticii literari". Pai normal ca este
mai usor sa critici decat sa apreciezi si mai ales este mai usor sa critici
decat sa creezi adevarate opere de arta, asa cum a creat pentru posteritate
Mihai Eminescu. Si de regula asa fac romanii in ultimul timp in toate
domeniile, prefera sa stea pe margine, sa nu faca nimic, dar sa comenteze
fiecare miscare a unui conational cu initiativa, care doreste sa faca ceva
constructiv.
Nu o sa insist in acest articol pe viata lui Mihai Eminescu pentru
ca imi este pur si simplu jena de ce se poate scrie in presa romaneasca despre
un om de mare valoare, ci vreau doar sa public versurile unei poezii deosebite
din intreaga opera eminesciana, o opera cu totul si cu totul deosebita. Si nu
pot sa cred ca mai exista un roman care sa fi trecut putin prin scoala care sa
nu fi ramas in memorie macar cu cateva versuri din Eminescu.
"De-aş
avea", de Mihai Eminescu
"De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;
De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;
De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor". (sursa: RomanianVoice.com)
Sunt multe de spus despre Mihai Eminescu, nicio o mie de articole
nu ar epuiza acest subiect. Cert este ca indiferent de ce se va scrie in
continuare in presa, indiferent de cate persoane vor arunca cu noroi, Mihai
Eminescu va ramane mereu marele nostru poet national si nimeni nu va putea schimba
acest lucru! Sa fiti iubiti ca-n poeziile de dragoste ale lui Eminescu! J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu