Povestea nucului din Parcul Cancicov

Nu este lucru pe Pamant care sa nu isi aiba propria poveste. Mai lunga sau mai scurta, mai frumoasa sau mai putin frumoasa, cu sfarsit fericit sau mai putin fericit, orice lucru sau fiinta de pe lumea aceasta isi are povestea sa. La fel se intampla si cu un nuc din Parcul Cancicov, situat in parculetul pentru copii, in stanga trambulinei din partea de est a parcului.

Saptamana trecuta, in timp ce eram ca de obicei cu copilul la joaca, am observat o batranica care cauta nuci cu un baston prin iarba, dincolo de gardutul de dupa nuc. Nimic neobisnuit pana aici, cel putin din punctul meu de vedere. Numai ca o doamna foarte de treaba, care supravegheaza spatiile de joaca pentru copii, mi-a povestit ca aceasta batranica, nu am putut sa ii aflu numele, cauta aceste nuci dintr-un motiv anume.

Se pare ca acest nuc a fost plantat de catre sotul batranicii de mai sus acum cativa ani buni, iar dansul s-a stins din viata inainte de a se bucura cum nucul face nuci. Drept pentru care, batranica strange de atunci cateva nuci in fiecare an, le pune in ghivece cu pamant, le ingrijeste, iar in primavara pe cele care incoltesc le da de pomana unor oameni ce stau la casa si care considera dansa ca au un suflet bun.

Nu stiu daca am reusit sa va sensibilizez si pe voi cu povestea nucului din Parcul Cancicov, dar eu recunosc ca mi se pare o poveste pe cat pare de simpla la prima vedere, pe atat de impresionanta, care pe mine, unul, a reusit sa ma sensibilizeze, mai ales ca traim intr-o lume din ce in ce mai insensibila, care nu mai stie sa aprecieze adevaratele valori ale vietii! Sa fiti iubiti! J