Imi place sau nu, azi implinesc 40 de ani...
Oare chiar implinesc 40 de ani?
Stati un pic, sa mai consult o data buletinul...
Liniste totala...
18 noiembrie 1981 - 18 noiembrie 2021...
2021 minus 1981 = 40...
Mai sa fie, calculul matematic ma conduce catre numarul 40...
Vorba lui Smiley: "ba, esti nebun?"
"Ba, nu sunt nebun!", azi chiar implinesc 40 ani...
S-a facut din nou liniste...
Nicio reactie...
Stati un pic, incep sa curga intrebarile in mintea mea...
Si vin, si vin, si nu se mai opresc...
Furtuna s-a dezlantuit...
Liniste! Am zis liniste!
Gata cu intrebarile! 40 de ani, si? Sa ma ascund?
Nu! Merg inainte! Exista viata si dupa 40 de ani!
Cel putin asa sper!
Unii incearca chiar sa ma consoleze, afirmand ca viata incepe la 40, primii 39 de ani fiind doar incalzirea!
Ce gluma buna!
Lasand gluma la o parte, de cateva luni chiar ma apasa
acest numar, desi sunt constient ca este doar un numar. La 30 inca nu era
panica, la 35 au inceput deja primii fiori, dar la 40 chiar am simtit un gol in
stomac. Nici nu vreau sa ma gandesc ce voi simti la 50. Chiar nu vreau. Desi
sunt si multe plusuri la 40 de ani, clar sunt, e greu sa treci peste minusurile
acestei varste, pentru ca sunt si acestea destule. Chiar sunt. Dar, ce pot
face? Privesc neputincios, fiind in continuare un biet actor pe scena efemera a
vietii, incercand sa imi joc cat mai frumos rolul de OM.
Mulți înainte Constantin. Cu toții îmbătrânim, face parte din viață.
RăspundețiȘtergereDa, schimbarea prefixului e mai dificilă, sunt praguri psihologice.
Important este prezentul, să știi. Nu câți ani au trecut, sau câți vor mai fi. Contează doar momentul curent, pentru el am făcut toate sacrificiile și eforturile din trecut. Pentru el am făcut primii pași, pentru el am învățat primele litere, am aplicat la primele joburi, pentru el am dus la capăt toate sarcinile ce odată îndeplinite, ne-au adus aici.
Nouă bărbaților ne e frică de îmbătrânire, știu. Realizăm că ce urcă trebuie să și coboare, ne temem că pierdem treptat anii puterii, anii noștri de vârf. Dar temerea nu este rațională și nici justificată. Pentru că vezi tu, odată cu trecerea timpului poate că ne scade puterea fizică, și devenim mai încărcați (mental) decât eram la 20, dar nu ni se întâmplă altceva decât că devenim mai buni decât eram în urmă cu niște ani. E vorba de pricepere, de experiență.
E greu să vezi trecerea anilor ca un lucru bun, știind că duce inevitabil mai aproape de sfârșit, dar înțelepciunea și capabilitatea cresc cu vârsta, ele sunt lucrurile cele mai de preț, usor ignorate ca avantaje, de mulți dintre noi.
Când îmi aduc aminte cum eram in urmă cu oricare număr de ani, nu-mi pare deloc rău că au trecut, îmi pare rău că nu au trecut destui, că nu am ajuns încă la momentul în care toate lucrurile îmi sunt clare, limpezi și bine stiute.
Va multumesc din suflet pentru cuvintele deosebite, chiar m-ati lasat fara replica, lucru care mi se intampla destul de rar.
ȘtergereSi eu va urez multa sanatate, multe bucurii, multe impliniri si cat mai multe zile frumoase!