 |
| Foto: Georgiana Onea |
Pe 16 noiembrie 2017 scriam
un articol, link aici, despre Georgiana Onea si despre impresionanta ei poveste de viata, pe care o citisem si eu la momentul respectiv pe pagina de
Facebook a echipei FC Onesti Fotbal Feminin. Pe scurt, la numai 17 ani,
Georgiana a fost diagnosticata cu Sarcomul Ewing, o tumoare maligna osoasa,
problema ce a fost descoperita dupa o accidentare la glezna in timpul unui meci
de fotbal, tumoare care trebuia operata in strainatate.
La momentul
respectiv s-a facut si o campanie de strangere de fonduri, care a fost
promovata de catre clubul la care Georgiana si-a implinit visul de a juca
fotbal, respectiv FC Onesti, dar si de catre alte echipe de fotbal feminin care
au raspuns la apelul facut de catre echipa onesteana, cum ar fi AFC
Universitatea Galati si FC Magura 2012 Bacau (Pisicile Rosii), iar meciul din
Cupa Romaniei din 26 noiembrie 2017 dintre FC Onesti si "Pisicile
Rosii" a fost dedicat Georgianei pentru aceasta campanie, ocazie cu care
Georgiana Onea s-a retras din activitate.
De la momentul
scrierii articolului si pana in prezent am urmarit constant postarile
Georgianei de pe Facebook, pentru a fi la curent cu evolutia sa, mai ales
pentru ca imi place foarte mult caracterul ei de luptatoare convinsa si
optimismul sau, care nu are limite. Iar la inceputul lunii acesteia, Georgiana
Onea a avut o postare foarte frumoasa pe Facebook, care mi-a placut foarte
mult, in care pe langa faptul ca a multumit din nou tuturor celor care au
sprijinit-o in aceasta perioada grea a vietii, ne-a adus si la zi cu situatia
in care se afla.
Azi am vorbit
putin cu Georgiana pe Messenger si printre alte discutii, i-am cerut si
acceptul de a publica postarea sa de pe Facebook, pentru ca eu consider ca
merita publicata. In postare, Georgiana ne explica foarte frumos etapele prin
care a trecut si evolutia sa, iar acum este fericita ca ieri a aflat ca in
perioada urmatoare va putea pune usor usor piciorul pe pamant. Dar mai bine sa
citim ce a scris Georgiana in postarea sa de pe Facebook, cu mentiunea ca nu am
putut din pacate reproduce emoticoanele din text, dar va pot spune ca erau
multe inimi si zambarici printre cuvinte:
"Bună
seara, dragi mei! Imi pare rău pentru faptul ca nu prea v-am ținut la curent cu
cele petrecute în ultima perioada! Vreau sa va spun ca ma bucur enorm de
mult ca mi-ați fost alături, și încă nu îmi vine sa cred ce oameni minunați am
putut întâlni pana acum, persoane, care nu le-am văzut niciodată în viata mea
și totuși Dumnezeu le-a rânduit în asa fel încât totul sa fie asa cum el și-a
propus! Pot spune ca aceasta perioada m-a schimbat pe mine ca om si mi-am
dat seama ca nimic nu e dat în viata fără un scop.
Mergând cu gândul în trecut, îmi aduc aminte cum intram în secția de Oncologie cu zâmbetul pe buze deși nu a fost nimic ușor, lucrul asta ma întărea și poate asa reușeam sa aduc un zambet și pe chipul oamenilor de acolo care și ei, din păcate tot din același motiv ca și mine erau acolo...Eram doar un copil de 17 ani care la început nu știa ce o poate aștepta pe viitor, dar mulțumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec "ușor, ușor" peste ce a fost mai greu!! Atunci când doamnele asistente îmi ofereau un zâmbet, pot spune ca ma întărea si mai mult! Îmi aduc aminte câteva cuvinte spune de o persoana minunata "TOATE VOR RĂMÂNE DOAR O AMINTIRE" și asa și este, dar pot spune ca sunt unele frumoase, altele mai puțin frumoase.
Acum după cum știți, operatia a avut loc în Iulie ... Apoi după o perioada de 5 luni de zile în care am fost cu piciorul doar în gips, au urmat și cele 25 de ședințe de radioterapie... Toate au decurs cu bine, poate mai bine decât ma puteam aștepta. Aștept sa încep fizioterapia, sunt atât de nerăbdătoare, și în același timp și cu un sentiment de frica, va fi ca atunci când începi sa faci primii pași de copil Este o perioada lunga în care am mers doar în carje. Ma uit la ele și spun "iubirile mele", ma amuz pe chestia asta, dar mna cum sa treacă zilele dacă nu razi, zâmbești, glumești, plângi. Sunt sentimente care fac parte din viata noastră.
Pot spune ca sunt un om fericit, și ca indiferent cu ce ma va "lovi" viata în continuare voi continua sa fiu la fel de puternica, ca și pana acum!!!!! Chiar dacă o vom lua de la capăt. Asta este, Dumnezeu ne da atât cât putem duce și încă ceva - "celor care stie ca poate duce". Sa fiți puternici indiferent de situație dragi mei!
Sincer nu am cuvinte în a va mulțumi tuturor pentru tot ce ați făcut pentru mine, nu va pot răsplăti îndeajuns tot ce ați făcut pentru mine, dar sper ca într-o zi sa o pot face! Sunteți niște oameni cu suflet mare! Ma rog lui Dumnezeu sa va dea fericire, iubire și sănătate că-i mai importanta decât toate! Si nu in ultimul rand, le mulțumesc parintilor, surorilor și prietenelor care au făcut mereu tot posibilul sa îmi ridice moralul când eram căzuta la 'pământ ". "
Da, Georgiana a fost, este si va fi puternica! Bravo, Georgiana! Forta Georgiana!
