Dupa meciul de sambata cu Ungaria si in special dupa repriza a
doua a acestuia, concluzia mea era ca suntem doar o echipa modesta care merge
mereu la mica ciupeala, mica ciupeala care poate sa mearga, asa cum a mers in
primul meci din preliminarii, atunci cand am castigat la limita si cu multe
emotii in Grecia sau sa nu mearga, asa cum s-a intamplat in cel de-al doilea
meci contand pentru calificarea la Euro 2016, atunci cand am condus cu 1-0 pana
in ultimele 5 minute de joc, fiind egalati in extremis, printr-un gol de
portar.
Dar meciul de aseara, de la Helsinki, avea sa imi limpezeasca
odata pentru totdeauna gandurile si parerile mele despre echipa nationala de
fotbal actuala. Dupa o prima repriza din nou de mica ciupeala, a urmat un al
doilea mitan in care, odata cu introducerea lui Sanmartean, ofensiva a inceput
deodata sa si functioneze, ceea ce mi-a aratat foarte clar ca Romania are in
momentul de fata o lipsa acuta de mijlocasi de creatie, de jucatori care au
capacitatea de a limpezi si de a ordona jocul de la mijloc in sus.
Si nu pot sa inteleg cum o echipa intreaga de conducere, si sunt
multe persoane in staff-ul echipei nationale, nu vad acest lucru sau mai rau,
daca il observa, de ce nu actioneaza in aceasta privinta. Pentru ca este mare
pacat sa tot pierdem calificari la campionate mondiale si europene doar pentru
faptul ca nu stim sa ne organizam jocul de la mijloc in sus, acolo unde candva
stateam atat de bine.