Pentru ca anul acesta l-am pierdut pe tata (nu
vreau sa intru in detalii), nu mai am puterea, cel putin pentru moment, sa
scriu despre acest subiect. Dar voi publica cu placere mesajul primit prin
e-mail de la Zelist.ro in speranta ca va ajuta cu ceva postarea acestuia, cu
mentiunea ca mi-ar placea sa fiu unul din cei mai bogati oameni din Romania
numai pentru a sprijini toate cazurile umanitare de acest gen din tara noastra.
Si sunt, din pacate,
foarte multe astfel de situatii critice, mult prea multe, care ma
sensibilizeaza mult dar in acelasi timp ma enerveaza la culme pentru ca imi
arata inca o data cat este de neputincios un om obisnuit din Romania, care cu
veniturile penibile pe care le obtine muncind mai toata ziua la serviciu nu
poate face fata unor astfel de probleme extrem de grave. Dar bine ca au altii
15 vile, 12 terenuri, 11 firme si 10 jeep-uri, obtinute tot pe munca
noastra...si macar daca ar face ceva si pentru noi...
Dar asta este deja
este o alta discutie...mai bine va prezint mesajul primit de la Zelist.ro:
“Si candva, din
pacate, va fi ultima oara cand ii vei spune fata in fata, tata.
Salut,