Blogul lui Constantin

Cand a dat tehnologia peste noi, la inceput am fost foarte incantat, fiind foarte dornic sa o descopar si sa o asimilez cat mai repede. Timpul a trecut, perioada de incantare s-a stins si am inceput sa constat din ce in ce mai mult, cu o mare parere de rau, ca tehnologia vine la pachet cu prea multe minusuri in comparatie cu plusuri. Mai mult decat atat, chiar daca tehnologia ar trebui sa simplifice lucrurile, de cele multe ori o complica, fiind nevoiti sa muncim mai mult pentru a obtine un lucru marunt.

Si tehnologia nu ar fi atat de obositoare, daca nu ai regasi-o la tot pasul. Dar peste tot pe unde mergi, dai de tehnologie. La serviciu-tehnologie, la cumparaturi-tehnologie, acasa-tehnologie, in micile vacante-tehnologie. Deja e prea mult! Prea multe device-uri, conectate, interconectate, rasconectate! Dar unde mai este viata omului? Om care sta din ce in ce mai mult cu ochii bolditi in ecranele albastre! Care nu mai joaca un meci de fotbal fara sa aiba telefonul in mana! Care nu mai poate da un fas fara sa aiba telefonul langa el! Chiar aici am ajuns? Da, se pare ca aici am ajuns!

Sa nu mai spun de aparitia acestor fantastice "retele de socializare", care se folosesc de oameni la maximum, ca sa faca bani! Majoritatea romanilor isi posteaza intens pe Facebook vii, mortii si ranitii, pisica, catelul si purcelul, pe unde au mai fost in vacante, pe unde au mai mancat si ce au mai mancat, ce au mai facut copiii lor deosebiti, ce au mai gatit de sarbatori (cozonaci, pasca, oua rosii, fripturi, gratare), unde au mai facut check-in-urile, pe cine mai iubesc ei (x se simte iubit/iubita cu y sau z), ce prajituri au mai gatit, ca sa primeasca cat mai multe like-uri, share-uri si sa moara dusmanii! 

Nu cred ca asta inseamna viata cu adevarat! Sa stai toata ziua cu telefonul in mana si sa butonezi continuu! Fie ca postezi ceva pe Facebook sau pe Instagram, fie ca platesti cu telefonul un bon de cumparaturi, fie ca mai faci o plata la utilitati cu o aplicatie bancara, fie ca mai vezi un episod pe Netflix de pe telefon, fie ca mai urmaresti un podcast, fie ca mai faci un selfie si ii dai drumul pe retele! Viata inseamna sa traiesti fiecare moment al vietii, cat mai departe de device-uri, cu bune, cu rele, asa cum este ea! Si sa te bucuri de ea!

Cahhh! Am obosit cu atata tehnologie! Imi vreau viata inapoi! Fara telefoane mobile, tablete, laptop-uri, calculatoare, dispozitive "smart", WI-FI, 5G si tot tacamul!  

"Circula" multe poezii frumoase pe retelele de socializare, unele cu autori cunoscuti, iar altele, din pacate, cu autori necunoscuti. Si chiar daca nu sunt adeptul acestor distribuiri pe retelele de socializare, unele fiind folosite mai mult ca unelte pentru a alcatui diverse baze de date, decat pentru a distribui un mesaj, poezia "Un gand frumos" am primit-o cu bucurie, mai ales ca a venit de la sotia mea draga si am considerat ca merita publicata pe blog.

"Un gand frumos indrept spre fiecare

Prieten virtual din lista mea;

Primiti-l toti la fel ca pe-o scrisoare

Pe care v-as trimite-o, de-as putea.

Credeti-ma, in posta eu v-as pune

La fiecare-n parte cate-un plic

Ce ar cuprinde gandurile-mi bune

Si bunele-mi intentii de amic.

Dar sunteti multi si raspanditi prin lume,

Si nu va am adresa pe caiet;

Atata am: un nume si-un prenume,

Pe care vi le-ati dat pe internet.

De-aceea azi, pe calea virtuala

Eu va salut pe toti prietenos:

E buna si reteaua sociala

Cand vrei sa daruiesti un gand frumos!"

Autor: Sorin Croitoru

(sursa: Facebook Messenger)

Un gand frumos va trimit si eu prin intermediul blog-ului, pe care va multumesc inca o data ca il urmariti! J