Blogul lui Constantin

Am fost zilele trecute la un magazin Pepco sa cumpar niste pantaloni sport pentru copilul meu. Am intrat in magazin, am dat buna ziua, m-am dus direct la raionul destinat pantalonilor sport, m-am uitat putin pe rafturi, i-am ales, i-am pus in cos, dupa care m-am dus la casa sa ii platesc. La casa era o doamna draguta, care s-a purtat dragut, dar foarte robotizat. Am avut impresia ca am in fata mea un robot. A trebuit sa fac cateva glumite ca sa o scot din robotizarea care o cuprinsese, dupa care discutia a fost una umana, chiar placuta, in care am zambit amandoi de mai multe ori.

Si nu e prima data cand patesc acest lucru, constient fiind de faptul ca si voi patiti acelasi lucru cand mergeti la cumparaturi si nu numai. Mai grav este ca este foarte posibil sa ne comportam si noi la fel la serviciu si sa nu ne dam seama. Mai mult ca sigur asa facem si noi la serviciu si acest gand ma cam sperie. Oare ne transformam in roboti si nu ne dam seama? Sau suntem deja niste roboti si acceptam acest lucru cu prea mare usurinta? Poate asa a fost dintotdeauna si nu am realizat noi, pentru ca nu era atat de multa tehnologie implementata, dar acum, cu tehnologia din anul 2023, robotizarea este din ce in ce mai evidenta.

Da, era si o melodie "Robot", cantata de celebrele fete de la TATU, care chiar asa incepea: "I am a robot"...

Cand a dat tehnologia peste noi, la inceput am fost foarte incantat, fiind foarte dornic sa o descopar si sa o asimilez cat mai repede. Timpul a trecut, perioada de incantare s-a stins si am inceput sa constat din ce in ce mai mult, cu o mare parere de rau, ca tehnologia vine la pachet cu prea multe minusuri in comparatie cu plusuri. Mai mult decat atat, chiar daca tehnologia ar trebui sa simplifice lucrurile, de cele multe ori o complica, fiind nevoiti sa muncim mai mult pentru a obtine un lucru marunt.

Si tehnologia nu ar fi atat de obositoare, daca nu ai regasi-o la tot pasul. Dar peste tot pe unde mergi, dai de tehnologie. La serviciu-tehnologie, la cumparaturi-tehnologie, acasa-tehnologie, in micile vacante-tehnologie. Deja e prea mult! Prea multe device-uri, conectate, interconectate, rasconectate! Dar unde mai este viata omului? Om care sta din ce in ce mai mult cu ochii bolditi in ecranele albastre! Care nu mai joaca un meci de fotbal fara sa aiba telefonul in mana! Care nu mai poate da un fas fara sa aiba telefonul langa el! Chiar aici am ajuns? Da, se pare ca aici am ajuns!

Sa nu mai spun de aparitia acestor fantastice "retele de socializare", care se folosesc de oameni la maximum, ca sa faca bani! Majoritatea romanilor isi posteaza intens pe Facebook vii, mortii si ranitii, pisica, catelul si purcelul, pe unde au mai fost in vacante, pe unde au mai mancat si ce au mai mancat, ce au mai facut copiii lor deosebiti, ce au mai gatit de sarbatori (cozonaci, pasca, oua rosii, fripturi, gratare), unde au mai facut check-in-urile, pe cine mai iubesc ei (x se simte iubit/iubita cu y sau z), ce prajituri au mai gatit, ca sa primeasca cat mai multe like-uri, share-uri si sa moara dusmanii! 

Nu cred ca asta inseamna viata cu adevarat! Sa stai toata ziua cu telefonul in mana si sa butonezi continuu! Fie ca postezi ceva pe Facebook sau pe Instagram, fie ca platesti cu telefonul un bon de cumparaturi, fie ca mai faci o plata la utilitati cu o aplicatie bancara, fie ca mai vezi un episod pe Netflix de pe telefon, fie ca mai urmaresti un podcast, fie ca mai faci un selfie si ii dai drumul pe retele! Viata inseamna sa traiesti fiecare moment al vietii, cat mai departe de device-uri, cu bune, cu rele, asa cum este ea! Si sa te bucuri de ea!

Cahhh! Am obosit cu atata tehnologie! Imi vreau viata inapoi! Fara telefoane mobile, tablete, laptop-uri, calculatoare, dispozitive "smart", WI-FI, 5G si tot tacamul!